Română | English
Structura BOR Patriarhul Administraţia Patriarhală Opera social-filantropică Opera cultural-misionară Relaţii externe Documente Publicaţii Mănăstiri şi biserici Calendar
Relaţii cu Bisericile Ortodoxe Orientale
Pagina Principală  >  Relaţii externe  >  Dialog intercreştin  >  Relaţii cu Bisericile Ortodoxe Orientale


APARITIA  VECHILOR  BISERICI  ORIENTALE

Al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon, din 451, a marcat inceputul unei rupturi in cadrul Bisericii crestine. Pentru orientalii crestini a ramas insuficient lamurita precizarea sinodala hristologica despre prezenta, intr-o singura Persoana a Mantuitorului, a celor doua firi.

Henotikon”-ul din 482 omitea deciziile de la Calcedon, fapt ce nu a fost trecut cu vederea de crestinii vigilenti si aparatori ai credintei. Insa, nu i-a satisfacut nici pe monofiziti si, cu atat mai putin, pe nestorieni, care erau direct vizati de el.

Situatia s-a complicat din cauza confuziilor si a filologiei teologice neprecizate, a traducerii nepotrivite a termenilor grecesti in limba copta si siriaca, precum si a pozitiei, chiar indaratnice, a unor sustinatori de teologumene personale in problema hristologica, dar si a interventiei autoritare a unor imparati bizantini.

In contextul acesta au aparut voci care s-au ridicat impotriva malkitilor (grecilor) si s-au format Bisericile vechi-orientale: egipteano-copta, siro-iacobita si armeana.

Tot in fata situatiei date, nestorienii s-au retras din cadrul Imperiului bizantin in Persia si Nisibe.

Intre timp, nestorienii au ajuns, de prin 495, la crestinii din Malabar, India, producandu-se si aici o ruptura intre crestinii indieni, convertiti de sfantul Apostol Toma.

Noi discutii asupra dogmei hristologice au aparut in urma Sinodului al saselea ecumenic, din 681, care a condamnat din nou monofizismul  in forma monotelita. Calugarii de la manastirea Sfantul Maro, din Liban, nu au acceptat hotararile sinodului si, de aceea, au fost numiti maroniti, ca, de altfel, toti adeptii monotelismului.

INCERCARI DE REVENIRE IN CADRUL BISERICII CRESTINE  UNIVERSALE

Indata dupa Sinodul de la Calcedon, s-au facut incercari de readucere la turma Bisericii a episcopilor si credinciosilor separati, chiar de catre unii imparati bizantini, dar fara rezultate concludente. In schimb, s-a ajuns si la confruntari aspre, soldate de multe ori cu martiri de ambele parti.

Atitudinea acestor Biserici a facilitat cucerirea teritoriilor bizantine de catre arabi. Dupa venirea arabilor, din sec. al VII-lea, incercarile de revenire la unitatea Bisericii au fost mult mai rare.

Se remarca doar efortul lui Fotie, patriarhul Constantinopolului (858-867/877-886), care a purtat discutii cu catolicosul armean Zaharia, sau al imparatului Manuel Comnenul (1143-1180), cu catolicosul armean Nerses IV.

INCERCARI  DE  DIALOG

Schimbarile politice si sociale, care au avut loc in secolul al XX-lea in lume au permis revizuirea atitudinilor si posibilitatilor Bisericilor de a coopera. Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu sprijinul si initiativa Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol, a deschis noi perspective pentru inceperea unui dialog intre cele doua Biserici.

Un prim pas catre deschiderea discutiilor si armonizarea relatiilor intre cele doua Biserici s-a facut in 1951, cu ocazia implinirii a 1500 de ani de la sustinerea Sinodului al IV-lea Ecumenic, cand Patriarhia Ecumenica a lansat un mesaj „Bisericilor crestine ale Orientului” si s-a facut o re-evaluare a Sinodului de la Calcedon, scotandu-se in vedere faptul ca se poate ajunge la o situatie de dialog si unire.

Primele discutii concrete au avut loc la prima Conferinta panortodoxa de la Rhodos, 24 septembrie – 2 octombrie 1961, la care au participat delegati si din partea Bisericilor Orientale crestine, unde s-a hotarat intensificarea relatiilor fratesti si aflarea unor puncte concrete de dialog.

Comisia „Credinta si Constitutie”, din cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor, a organizat un „comitet de coordonare” in 1963, care a pregatit calea dialogului propriu-zis, dar in mod neoficial.

INTALNIRI  NEOFICIALE

 

1.      Aarhus, Danemarca, 10-14 august 1964.

Au fost prezentate mai multe referate pe marginea temei propuse: invatatura despre cele doua firi in persoana  Mantuitorului pe baza formulei sfantului Chiril al Alexandriei.

La sfarsitul discutiilor s-a semnat o declaratie comuna, din care reiese ca intre cele doua Biserici nu exista deosebiri de doctrina, iar diferentele sunt mai mult de terminologie.

Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat prof.dr. Nicolae Chitescu.

2.      Bristol, Anglia, 25-28 iulie 1967.

Tema a fost despre cele doua vointe in persoana Mantuitorului. S-a mai discutat problema sinoadelor ecumenice, sustinandu-se ca ele nu pot fi separate. Totusi, discutiile asupra Sinodului al IV-lea ecumenic au fost contradictorii.

La sfarsitul discutiilor s-a semnat un acord comun cu privire la vointele si lucrarile in persoana Mantuitorului. S-au luat si alte hotarari pentru continuarea discutiilor.

Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat tot prof.dr.Nicolae Chitescu.

3.      Geneva, Elvetia, 16-21 august 1970.

Tema a fost discutia despre „όρος” si „κανόν” emise de sinoadele ecumenice. Referatele ortodoxe au scos in evidenta faptul ca όρος-urile celor sapte sinoade ecumenice nu pot fi anulate, schimbate sau modificate, ci numai dezvoltate ermineutic printr-o noua terminologie, eventual la un mare sinod panortodox. S-a aratat ca situatia ultimelor patru sinoade ecumenice ramane o problema deschisa. S-a discutat si despre Sfanta Traditie.

Acordul comun, care s-a semnat, a reafirmat pozitia privind hristologia discutata la Aarhus si Bristol si s-a ajuns la un acord privind Sfanta Traditie. S-au scos in evidenta si punctele asupra carora exista deosebiri.

Din partea Bisericii ortodoxe Romane a participat tot prof.dr. Nicolae  Chitescu, care a avut si un referat.

4.      Addis-Abeba, Etiopia, 22-26 ianuarie 1971.

Au fost prezentate doua referate despre ridicarea anatemelor si recunoasterea reciproca a unor sfinti. S-au facut propuneri pentru felul cum ar trebui sa se procedeze la ridicarea anatemelor. S-a ajuns la concluzia ca trebuie revizuite manualele de Istorie Bisericeasca Universala si unele texte liturgice privind locurile in care apar divergentele.

Din partea Bisericii Ortodoxe Romane nu a participat nimeni.

Au urmat discutii in comisie la Addis-Abeba, in august 1971, la care au participat din partea  Bisericii Ortodoxe Romane P.S.Antim Targovisteanul, episcop vicar patriarhal si pr.prof.dr.Dumitru Staniloae, si la Chambésy, Elvetia, in 1979, care au hotarat trecerea la un dialog oficial.

De asemenea, a avut loc si o intalnire a subcomisiei ortodoxe pentru dialogul cu necalcedonienii la manastirea Pendeli, Grecia, in 1973.

 

INTRUNIRI  OFICIALE

1. Chambésy, 10-15 decembrie 1985, la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice, co-presedinti fiind mitropolitul Chrysostom al Myrei si episcopul Bishoy al Damiettei. S-au discutat problemele privind metoda de lucru a comisiei si temele care ar putea fi tratate. Ideea de baza era „o hristologie comuna”. Unele dintre posibilele teme au fost abordate si la a treia Conferinta Panortodoxa Presinodala de la Chambésy, 28 octombrie – 6 noiembrie 1986: όρος-ul sinodului al IV-lea ecumenic, felul in care Bisericile Orientale accepta hotararile sinoadelor IV-VII ecumenice, problemele pastorale si ridicarea reciproca a anatemelor.

Din partea Bisericii Ortodoxe Romane a participat pr. prof. dr. Dumitru Radu.

2. Anba-Bishoy, Egipt, 20-24 iunie 1989, co-presedinti fiind mitropolitul Damaskinos al Elvetiei si mitropolitul Bishoy al Damiettei. S-au discutat problemele ce au fost pregatite in intrunirea subcomisiei de la Corint, 1987.

S-a adoptat „Prima declaratie comuna”, unde apare unirea ipostatica privind unirea celor doua firi in persoana Mantuitorului.

Declaratia se refera la όρος-ul celui de-al IV-lea Sinod ecumenic, prin paragraful urmator: „Noi suntem de acord sa condamnam ereziile nestoriana si eutihiana. Noi nu separam nici nu divizam natura umana de natura dumnezeeasca in Hristos. Cele patru expresii folosite pentru a descrie taina unirii ipostatice apartin traditiei noastre comune”.

De asemenea, au fost luate in discutie si definitiile Sinoadelor V si VI ecumenice.

Comisia teologica mixta a decis formarea unei sub-comisii mixte pentru problemele pastorale.

S-a decis ca in locul expresiei „Bisericile necalcedoniene” sa se foloseasca expresia „Bisericile Orientale Ortodoxe”.

3. Chambésy, 23-28 octombrie 1990, co-presedinti fiind aceeasi ca si la a doua intrunire. Au fost discutate temele propuse la a treia intalnire si in urma discutiilor subcomisiei mixte, intrunite la Chambésy in septembrie 1990. Locul central l-a ocupat terminologia Sinodului al IV-lea ecumenic.

A fost adoptata „A doua declaratie comuna”, in acord cu prima, recunoscandu-se definitiile sinoadelor IV-VII ecumenice si caracterul lor ortodox.

S-a pus si problema ridicarii anatemelor, cu conditia ca, in invatatura exprimata, sa nu fie abateri doctrinare sau erezii.

4. Chambésy, 1-6 noiembrie 1993, co-presedinti fiind aceeasi ca si la a treia  intrunire.

Intrunirea a avut loc in urma intalnirii pregatitoare a presedintilor si secretarilor Comisiei mixte de dialog la Cairo, 26-28 aprilie 1993, si la Chambésy, 10 iunie 1993. Referatele au facut cunoscute problemele privind autoritatea bisericeasca competenta, de o parte si de alta, pentru ridicarea anatemelor, privind procedura canonica de ridicare a anatemelor si restabilirea comuniunii eclesiale, privind intelegerea si aplicarea comuniunii in viata Bisericilor si privind consecintele canonice si liturgice ale comuniunii.

Astfel, Comisia teologica mixta a inceput sa lucreze asupra „Propozitiilor pentru ridicarea anatemelor”, facandu-se precizarile clare.

In acest mod s-a trecut la procedura traditionala de ridicare a anatemelor, in mod reciproc si restabilirea unitatii eclesiale.

Asa s-a incheiat singurul dialog oficial cu final pozitiv dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Orientale Ortodoxe.

Dupa acordul comun privind doctrina hristologica au mai ramas de stabilit punctele comune privind viata liturgica si pastorala.

In acest scop, au avut loc doua intalniri a subcomisiilor de lucru: la Pendeli-Athena, 15-19 martie 1995 si Damasc – Siria, 2-6 februarie 1998, si o intalnire a co-presedintilor la Anba-Bishoy, 20-23 decembrie 1994.

 

REACTII  REFERITOARE  LA  DIALOG 

Cu privire la dialog, au aparut unele atitudini rezervate, dar si unele critici.

Cea mai puternica reactie critica a venit din partea comunitatii monahale din Muntele Athos, careia i-a raspuns, foarte documentat, mitropolitul Damaskinos al Elvetiei.

Biserica Greciei si Patriarhia Rusiei au dovedit o atitudine conservatoare fata de acest dialog.

Biserica Ortodoxa Romana a dovedit o mare deschidere fata de acest dialog. A fost prezenta la aproape toate intrunirile neoficiale si oficiale (fara a IV-a neoficiala si a II-a si a III-a oficiala), prin prof. dr. Nicolae Chitescu, pr.prof.dr. Dumitru Radu, I.P.S. dr. Antonie Plamadeala, pr. prof. dr. Dumitru Staniloae si pr. prof. dr. Nicolae Necula.

S-au publicat multe studii si articole privitoare la dialog si problemele doctrinare, precum si la vizitele reciproce ale ierarhilor Bisericilor Orientale.

In sedinta Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, din 8-9 decembrie 1994, s-au acceptat in mod oficial textele celor doua declaratii comune. Astfel, Biserica Ortodoxa Romana a fost prima Biserica, care a aprobat oficial acest dialog dupa 1993.

Odata acceptat acordul comun privind hristologia, urmeaza acordul comun liturgic.

Desi acum nu exista o separatie dogmatica, realizarea deplinei comuniuni ramane un ideal. Se pare ca Bisericile Orientale Ortodoxe nu au suficient curaj in a recunoaste categoric si deplin hotararile Sinodului al IV-lea ecumenic, probabil si imprejurarilor istorice date, iar celelalte Biserici Ortodoxe intarzie ratificarea oficiala a dialogului.

In subcomisia liturgica este numit din partea Bisericii Ortodoxe Romane pr.prof.dr. Nicolae Necula.

Pentru intarirea relatiilor cu Bisericile Orientale Ortodoxe, Prea Fericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a vizitat Biserica Armeniei intre 7-11 noiembrie 1996.

De asemenea,  Karekin al II-lea, catolicosul tuturor armenilor a efectuat o vizita in Romania, la invitatia Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, intre 17-21 septembrie 2000.

 

EVALUAREA  ACORDURILOR  DOCTRINARE 

In miezul problemei hristologice s-a intrat cu discutiile de la a doua intrunire oficiala.

Declaratia comuna aprobata de ambele parti sustine: „Am mostenit, de la Parintii nostri in Hristos, credinta una si traditia apostolica, desi, ca Biserici, am fost separati timp de secole. Ca doua familii de Biserici ortodoxe, care nu se mai bucura de mult timp de comuniune reciproca, ne rugam acum ca Dumnezeu, in Care ne punem increderea noastra, sa restaureze aceasta comuniune pe baza credintei comune apostolice a Bisericii nedespartite a primelor secole, pe care o marturisim in Crezul nostru comun. Ceea ce urmeaza e o simpla declaratie, redactata in duhul cucerniciei, a ceea ce credem, mergand mereu pe calea restaurarii comuniunii intre cele doua familii ale noastre de Biserici Ortodoxe. De-a lungul discutiilor noastre am gasit terenul nostru de intelegeri cu formula Parintelui nostru comun, sfantul Chiril al Alexandriei, „ λόγου σεσαρκομένη Θεουμία φύσις του” precum si in afirmatia ca „este suficient pentru marturisirea adevaratei si nesmintitei noastre credinte ca Sfanta Fecioara este „Θεοτόκος.

Mai departe, s-a afirmat dogma trinitara:  exista Un singur Dumnezeu adevarat, in trei Persoane.

Apoi, s-a discutat despre „taina Intruparii Domnului nostru Iisus Hristos”. Logos-ul, de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant, S-a intrupat din Duhul Sfant si din Fecioara Maria si a devenit om, fara pacat. „El este in acelasi timp Dumnezeu adevarat si om adevarat, desavarsit in omenitatea Sa”.

Atunci cand vorbim despre ipostasul unic si compus al Domnului nostru Iisus Hristos, nu vrem sa spunem ca in el se unesc un ipostas divin cu unul uman. Vrem sa spunem ca unul si vesnicul ipostas al celei de-a doua Persoane a Treimii si-a asumat omenitatea noastra, a naturii create, printr-un act care-l uneste cu propria sa natura dumnezeiasca necreata, pentru a forma o adevarata fiinta divino-umana, unita in mod nedespartit si neamestecat, naturile deosebindu-se una de alta, doar prin contemplare”. „Acest ipostas al Celei de-a doua Persoane a Sfintei Treimi, nascut mai inainte de toti vecii, din Tatal, este acela care in zilele de pe urma a devenit o fiinta umana si s-a nascut din Prea Sfanta Fecioara Maria”.

Suntem de acord sa condamnam ereziile nestoriene si eutihiene. Nu separam si nici nu despartim natura umana din Hristos de natura Sa divina  si nici nu credem ca prima a fost absorbita de ultima si, astfel, ar fi incetat sa existe. Cele patru expresii folosite pentru a descrie taina unirii ipostatice apartin traditiei noastre comune – neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit”.

Acordul nostru reciproc nu se limiteaza la hristologie, ci imbratiseaza intreaga noastra credinta a Bisericii, una si nedespartita, din primele veacuri. Suntem de acord, de asemenea, cu modul de intelegere al persoanei si Lucrarii lui Dumnezeu, al Sfantului Duh care purcede doar din Tatal si este marit mereu cu Tatal si cu Fiul”.

Acordul comun privind revenirea la comunitatea eclesiala, s-a stabilit la a patra intrunire oficiala.

Bisericile noastre au aceeasi credinta, traditie , liturghie si spiritualitate. Acesta este un fapt incontestabil inradacinat in mod ferm in istoria noastra comuna.

Separatia, care s-a intamplat in anul 451, la Sinodul de la Calcedon, a fost in principal datorata terminologiei hristologice diferite si de interpretare si, de asemenea, unor factori non-teologici.

In ciuda separarii, cele doua Biserici au continuat sa mentina neintrerupta continuitatea apostolica de credinta si mostenirea lor comuna teologica si spirituala.

Dupa serioase dialoguri teologice oficiale si neoficiale, convorbiri bilaterale la diferite niveluri si in diferite regiuni si dupa studii istorico-teologice in ultimii 30 de ani, cu totii am realizat ca Ortodoxia, in toate aspectele, dimensiunile si manifestarile ei, a fost mentinuta intacta si dinamica in viata si marturisirea acestor Biserici… Pe aceasta baza noi credem ca revenirea la comuniunea eclesiala intre cele doua familii de Biserici este posibila”.

Ridicarea anatemei in contextul dialogului dintre Biserica Ortodoxa si Biserica Orientala Ortodoxa este bazata pe Declaratia hristologica comuna de la Chambésy si urmareste inlaturarea obstacolelor in vederea comuniunii eclesiale depline”.

Pentru revenirea deplina la comuniunea eclesiala este nevoie de o buna informatie a credinciosilor, o constientizare a lor si organizarea de seminarii sau conferinte pentru o orientare clara doctrinara si cultica.

Din punct de vedere liturgic, se poate continua dialogul in afirmarea bogatiei si diversitatii bisericilor locale. Problema ramane deschisa privind consecintele canonice si liturgice ale comuniunii depline.

In intalnirea de lucru de la Damasc s-au pus in discutie urmatoarele: debarasarea textelor liturgice ale celor doua traditii de elementele hristologice care provoaca disensiuni, examinarea traditiilor liturgice vechi ale Bisericilor Orientale, adaptarea dipticelor si calendarului si analizarea acordului teologic si prezentarea importantei lui pentru restabilirea comuniunii eclesiale.

 

SITUATIA  ACTUALA  A  BISERICILOR  ORTODOXE  ORIENTALE 

Bisericile Vechi-orientale au alcatuit un grup de Biserici cu o organizare de sine statatoare, conducere proprie si cult  propriu in limba nationala. Ele s-au caracterizat printr-o puternica traditie veche si o viata cultica foarte intensa.

La ora actuala aceste Biserici sunt:

A. Biserica Apostolica Armeana, fiind una din cele mai vechi Biserici crestine, intemeiate istoric de sfantul Grigorie Luminatorul, la inceputul sec. al IV-lea. Centrul religios este la Etchmiadzin. Intaistatatorul poarta numele de catolicos. Limba de cult e armeana veche. Are patru Seminarii si relatii cu alte Biserici.

B. Biserica copta din Egipt, intemeiata, dupa traditie, de sfantul Evanghelist Marcu. Cultul este in limba copta. Din secolul al VIII-lea limba curenta este araba. Foarte intensa este astazi misiunea monahala. Are sapte Seminarii teologice si un Institut de studii copte la Cairo. Are multe parohii in Europa, U.S.A., Canada si Australia. Intaistatatorul este „papa si patriarh”.

C. Biserica Etiopiana, care isi are originea in sec. al IV-lea, intemeiata de sfantul Frumentiu, hirotonit de sfantul Athanasie al Alexandriei. Apogeul acestei Biserici a fost in sec. al XV-lea. In practicile liturgice pastreaza inca traditii iudaice. In 1959, a fost ridicata la rangul de Patriarhie. Titlul Intaistatatorului  este de patriarh. Pana in 1974, invatamantul teologic s-a facut in Colegiul Teologic de la Universitatea din Addis-Abeba, care a devenit Colegiul Teologic Sfantul Pavel.

D. Biserica Siriana isi are originea din perioada apostolica, numita „iacobita” sau „siro-iacobita”. Cultul este in siriaca veche. Daca in Evul Mediu a cunoscut o mare inflorire, dupa invazia mongola a inceput sa decada, datorita si turcilor. Titlul Intaistatatorului este de patriarh. Patriarhii si-au avut resedinta in Antiohia pana in 1034, apoi in Damasc din 1959. Cea mai importanta institutie de invatamant este Seminarul Sfantul Efem la Damasc. Are o diaspora destul de mare in U.S.A., Australia si Canada.

E. Biserica Siriana Malankara s-a format prin separarea credinciosilor tomiti din Biserica Asiriana a Rasaritului din India, care erau catolici, si trecerea sub jurisdictia Bisericii siriene iacobite, in sec. al XVII-lea. A avut statut de Biserica autonoma. Se afla in provincia Malabar din India. Din secolul al XIX-lea s-a numit siriana a Sfantului Toma” din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un Seminar teologic la Kottayam, scoli, colegii, spitale si orfelinate. Are o diaspora bine organizata in U.S.A., Marea Britanie si Australia. Intaistatatorul are titlul de catolicos.

Aceste Biserici au revenit teoretic in marea familie a Ortodoxiei. Urmeaza sa se treaca la ridicarea anatemelor si sa se stabileasca acordul comun pentru practica de cult.

 

BIBLIOGRAFIE

DOCUMENTE 

Dare de seama a Comisiei Interortodoxe pentru dialogul cu Bisericile Vechi-orientale, Addis-Abeba, 18-29 august 1971, temei 19553/1971.

Dare de seama a Comisiei Interortodoxe pentru dialogul cu Bisericile Vechi-orientale, Chambesy, 7-11 februarie 1979, temei 13269/1979.

Sesiunea de inaugurare a Dialogului Teologic Oficial intre ortodocsi si vechii orientali, temei 10715/1985.

Comunicat al Comisiei Mixte a Dialogului Teologic dintre Biserica Ortodoxa Romana si Bisericile Ortodoxe Orientale, Anba-Bishoy, 20-24 iunie 1989(Joint Commission of the Theological Dialogue between the Orthodox Church and the Oriental Orthodox Churches, Communique, Anba-Bishoy Monastery, Egipt, 20-24 June, 1989), temei 9654/1989.

Intrunirea Comisiei de dialog teologic dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Orientale,  Chambesy, 1-6 noiembrie 1993, temei 8628/1993.

Comunicat al Comisiei Mixte de Dialog teologic intre Biserica Ortodoxa si Bisericile Orientale Ortodoxe, Geneva, 1-6 noiembrie 1993, temei 7582/1994.

Referatul Sectorului pentru Relatii Externe Bisericesti in legatura cu concluziile dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Ortodoxe Orientale, temei nr. 7582/1994.

 

STUDII

Damaskinos de Suisse, Le Dialogue tehologique de l’Eglise Orthodoxe et des Eglises Orientales Orthodoxes. Reflections et perspectives, in Episkepsis, nr. 516/1995, pp.10-22.

xxx Le dialogue entre l’Eglise Orthodoxe et les Eglises Orientales Orthodoxes. Reunion a Damasc, in Episkepsis, nr. 555/1998, pp. 19-21.

 

O ampla lista bibliografica se afla in  Ioan Ramureanu, Milan Sesan, Teodor Bodogae, Istoria Bisericeasca Universala, vol. 1, Ed. IBMBOR, Bucuresti 1975, p. 295 si vol. 2, Ed. IBMBOR, Bucuresti, 1993, pp.582-583.

De asemenea, consultati Armand Munteanu, Ghid bibliografic, pe teme si probleme din publicatiile revistelor bisericesti patriarhale, in Biserica Ortodoxa Romana, nr. 7-8/1975, pp. CIII – CVII.

 

Redactare: pr. lector dr. Vasile Pop

 Relatii Externe Bisericesti


 
Structura BOR  |  Patriarhul  |  Administraţia Patriarhală  |  Opera social-filantropică  |  Opera cultural-misionară  |  Relaţii externe  |  Documente  |  Publicaţii  |  Mănăstiri şi biserici  |  Calendar
Copyright 2008 Biserica Ortodoxă Română. Toate drepturile rezervate.
Site realizat de dreamaker
Cu sprijinul Hard Discount