Română | English
Structura BOR Patriarhul Administraţia Patriarhală Opera social-filantropică Opera cultural-misionară Relaţii externe Documente Publicaţii Mănăstiri şi biserici Calendar
INTERVIUL ACORDAT DE IPS DANIEL, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI ŞI PATRIARHUL ALES AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DOMNULUI REMUS RĂDULESCU PENTRU RADIO ROMÂNIA ACTUALITATI
Pagina Principală  >  Patriarhul  >  Interviuri  >  INTERVIUL ACORDAT DE IPS DANIEL, MITROPOLITUL MOLDOVEI ŞI BUCOVINEI ŞI PATRIARHUL ALES AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DOMNULUI REMUS RĂDULESCU PENTRU RADIO ROMÂNIA ACTUALITATI
 

13 SEPTEMBRIE 2007


Remus Rădulescu: Înalt Prea Sfinţia Voastrã, în primul rând, felicitãri pentru încrederea de care v-aţi bucurat în Colegiul Electoral Bisericesc, care v-a ales Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Dumnezeu sã vã ajute în slujirea Bisericii pe care o veţi face din cea mai înaltã demnitate!

IPS Daniel: Mulţumim pentru felicitare şi, desigur, considerãm cã Dumnezeu ne-a chemat la aceastã slujire, care este, sigur, o slujire foarte grea. În acelaşi timp, este în folosul Bisericii, ca împreunã cu Sfântul Sinod şi cu tot clerul din ţarã sã o slujim pe calea mântuirii, pentru cã cea dintâi chemare a tuturor oamenilor în lumea aceasta este aceea de a face pregãtiri pentru viaţa veşnicã şi de a cãuta mântuirea.

Remus Rădulescu: Înalt Prea Sfinţia Voastrã, care credeti cã este provocarea majorã pe care o are de înfruntat Biserica în aceste vremuri?

IPS Daniel: Cred cã cea dintâi şi cea mai mare provocare este secularizarea, care înseamnă construirea vieţii personale şi a societãţii ca şi când Dumnezeu nu ar exista. Cu alte cuvinte, este vorba de o societate care se construieşte din ce în ce mai mult fãrã referinţã la Dumnezeu, la valorile religioase şi, din acest punct de vedere, cu cât secularizarea se intensificã, cu atât mai mult Biserica trebuie sã rãmânã fidelã lui Hristos şi sã-şi sporească viaţa ei spiritualã. În această polarizare, secularizare - sfinţenie, noi trebuie sã ne luptãm cât putem ca sã menţinem vocaţia principalã a omului, şi anume aceea de a-şi rândui viaţa în relaţia cu Dumnezeu. Dacã uitãm de Dumnezeu, atunci şi demnitatea şi valoarea umanã eternã se pierd. Aşadar, secularizarea este o problemã, dar nu o soluţie. Ea nu este soluţia, pentru cã limiteazã existenţa omului la biologic şi la teluric. Cu alte cuvinte, limiteazã existenţa omului la ceea ce este pãmântesc. Vocaţia principalã a omului este aceea de a purta în sine dorul veşniciei, al iubirii, dorinţa de viaţã veşnicã şi toate acestea îi întăresc credinţa, ca legãturã vie cu Dumnezeu cel Veşnic.

Remus Rădulescu: Cum poate Biserica sã opreascã aceastã tendinţã din ce în ce mai crescândã - în Vestul Europei este mai accentuatã, se vede cã şi la noi începe sã se accentueze aceastã tendinţã - a îndepãrtãrii omului de cele spirituale, de Dumnezeu? Prin ce modalitãţi Biserica ar putea sã contracareze ...

IPS Daniel: Noi în primul rând trebuie sã urmãm tradiţia Sfinţilor Pãrinţi, pentru cã aceste valuri  de secularizare, cum spuneam, nu sunt o soluţie în sine şi, foarte adesea, societatea, ajungând la extrem în ceea ce priveşte uitarea de Dumnezeu, în baza pedagogiei divine în istorie, va cãuta să revină la Creatorul său. Secularizarea este un vid spiritual. Nu se poate zidi ceva pe un vid spiritual. Ca atare, noi trebuie sã rãmânem fideli lui Hristos, chiar dacã suntem mai puţini, dar din aceşti puţini Dumnezeu dupã aceea poate sã reînnoiascã societatea. De pildã, comunismul în România se credea la un moment dat atotputernic şi etern, dar Dumnezeu a fãcut ca în istorie să-şi piardă aceastã poziţie dominantã, inclusiv la noi, iar cei care au fost umiliţi, care au fost marginalizaţi, creştinii, au primit ajutor de la Dumnezeu, iar Biserica să revină în atenţia societãţii. Personal, credem cã şi secularizarea europeanã şi nord-americanã va dura o anumitã perioadã, iar, prin contrast, omul va reîncepe să-L caute pe Dumnezeu. Apoi, mai avem şi provocarea altor religii. De pildã, în Franţa secularizatã, Biserica a fost marginalizatã, devenind mai timidã, iar, în schimb, în ultimii ani, a venit Islamul, care afirmã foarte puternic credinţa în Dumnezeu. Ca urmare, societatea secularizatã se confruntã acum cu o prezenţã a religiosului într-un mod neaşteptat şi chiar greu de gestionat. Aşadar, Dumnezeu lucreazã în istorie în mod surprinzãtor. Nici într-un caz nu considerãm cã secularizarea de tip occidental ar fi de o permanentă actualitate. Deja, în mijlocul secularizãrii existã şi manifestãri de redescoperire a credinţei, însã nu credinţã pur formalã, ci,realmente, una existenţial trãitã. Avem nevoie de o credinţã mãrturisitã, de o credinţã angajatã, nu doar una nominalã. De aici importanţa misiunii Bisericii în societate. În primul rând, sã nu cedãm, iar apoi sã aprofundãm propria noastrã credinţã, ca sã fim motivaţi puternic atunci când credem.

Remus Rădulescu: Înalt Prea Sfinţia Voastrã Daniel, dupã 1989 Biserica Ortodoxã a avut o activitate social- filantropicã din ce în ce mai intensã. S-au înfiinţat aşezãminte sociale în toate eparhiile. Inclusiv la Iaşi aţi depus o activitate socialã bogatã. Biserica Ortodoxã Românã are forţa materialã necesarã pentru a dezvolta aceastã activitate social - filantropicã?

IPS Daniel: Nu are forţa materialã necesarã, dar totdeauna noi contãm în primul rând pe forţa spiritualã. Dacã existã o forţã spiritualã, o convingere cã liturghia se întregeşte cu filantropia, iar filantropia trebuie sã aibã ca bazã liturghia, gãsim şi mijloace materiale. S-a vãzut aceasta de fiecare dată când preotul în parohie vroia sã facã ceva în favoarea sãracilor, a celor singuri, a celor bolnavi, etc. Întotdeauna Dumnezeu îl ajutã, astfel că reuşeşte să gãsească un sponsor, să coopereze cu autoritãţile locale. Important este cã avem multã dragoste faţã de Dumnezeu şi faţã de semeni şi cele materiale se adaugã. Niciodatã noi, românii,  n-am avut, încã, un surplus material. De aceea, expresia "din puţinul lui a dat şi s-a fãcut Biserica aceasta" sau "din puţinul lui a ajutat pe alţii mai sãraci" exprimă această forţă spiritualã care este esenţială, apoi se gãsesc şi cele materiale.

Remus Rădulescu: Tot dupã 1989, am observat o tendinţã a lumii politice de a folosi Biserica, uneori, pentru imagine, de a o instrumentaliza, sã spunem, electoral. Biserica este, dovedit, instituţia cea mai credibilã în rândul românilor. Cum veţi aborda, din treapta de Patriarh, relaţia cu politica?

IPS Daniel: Noi în general nu avem dreptul sã formulãm doar o opinie personalã în privinţa relaţiilor Stat-Bisericã, ci împreunã cu Sfântul Sinod. Atitudinea Bisericii de pânã acum, ca principiu, este aceasta: pãstrãm autonomia Bisericii faţã de Stat, dar aceastã autonomie nu trebuie sã fie nici concurentã cu Statul şi nici o izolare completã. Aşa cum avem deja înscris principiul acesta şi în noua Lege a Cultelor, cultele sunt autonome faţã de stat, dar în acelaşi timp coopereazã cu statul pentru binele comun. Aşadar, noi nu suntem Bisericã de stat şi nu depindem de stat în sensul unei subordonãri, dar, în acelaşi timp, deoarece majoritatea populaţiei aparţine Bisericii Ortodoxe Române, nici nu putem sã ne considerãm stat în stat sau fãrã nici o cooperare cu Statul.  Uneori, se încearcã în campanii electorale folosirea imaginii Bisericii, dar, în acelaşi timp, noi nu avem preferinţe pentru un singur partid. Sã nu uitãm, însã, cã în toate partidele existã membri ai Bisericii Ortodoxe Române şi atunci relaţia noastrã este mai mult de ordin spiritual. Aceştia sunt fraţii noştri întru credinţã sau fii duhovniceşti şi este mare nevoie ca Biserica sã formeze conştiinţa creştinã chiar a politicienilor. Cu alte cuvinte, un om politic trebuie sã fie creştin nu o datã doar la patru ani, ci în fiecare zile. Din acest punct de vedere, cred cã noi nu putem considera politica doar ca ceva opus Bisericii, ci conteazã foarte mult şi ce activitate pastoralã, de conştientizare creştinã desfãşoarã Biserica în raport cu oamenii politici. Cei care vin mai des la bisericã, cei care cunosc mai bine nevoile Bisericii, dintre oamenii politici, o ajutã mai mult. Nu trebuie sã aşteptãm numai de la oamenii politici sã ajute Biserica, ci trebuie şi noi sã-i informãm şi sã le arãtãm care sunt problemele şi care sunt activitãţile bisericeşti, ca aceastã cooperare sã nu parã doar una de conjuncturã.

Remus Rădulescu: Credeţi, aşadar, cã e de ajuns reprezentarea intereselor Bisericii în forurile care iau hotãrâri în stat prin membrii laici, nu printr-un membru de drept într-un Parlament, sã spunem? Credeţi necesarã aceastã formulã de participare la decizie?

IPS Daniel: Cred cã experienţa trecutã cu membrii de drept ai Bisericii în Senat nu a fost întotdeauna beneficã. Un ierarh care stã mai mult în Parlament nu se poate ocupa de Eparhia pe care o păstoreşte. Dar este bine ca atunci când unele legi se referã direct sau indirect la viaţa Bisericii, Biserica sã fie consultatã pentru a-şi expune punctul de vedere.

Remus Rădulescu: Înalt Prea Sfinţia Voastrã, în interiorul Bisericii, o ştim cu toţii, existã un curent aşa-zis antiecumenist, o temere a unor monahi şi credincioşi cã deschiderea ecumenicã ar putea conduce la pierderea credinţei ortodoxe. Aţi fost catalogat deseori ca şi ecumenist, uneori cu o nuanţã peiorativã. Cum vã autodefiniţi în aceastã privinţã?

IPS Daniel: Eu mã autodefinesc ca un ortodox care e realist, nu ecumenist. Şi anume, într-o lume pluralistã din punct de vedere confesional, religios, nu putem sã promovãm Ortodoxia prin izolare, ci prin dialog, prin cooperare. Avem milioane de români ortodocşi în afara graniţelor ţãrii, în ţãri majoritar catolice sau protestante. Ca atare, este inevitabil contactul şi dialogul. Din punctul de vedere al angajãrii noastre în mişcarea ecumenicã, Biserica Ortodoxã Românã nu este singurã. Au fost hotãrâri panortodoxe care stabileau că trebuie sã evitãm izolarea. Inclusiv Bisericile Ortodoxe rusã şi greacã, care uneori par mai reticente, sunt totuşi angajate în dialogurile internaţionale, împreunã cu Patriarhia Ecumenicã. Important este nu faptul de a fi ecumenic sau deschis, ci în ce mãsurã folosim dialogul şi cooperarea pentru a pune în evidenţã valorile Ortodoxiei. Dacã noi folosim ecumenismul ca o şansã de a face cunoscutã Ortodoxia, este benefic. Dacã ne pierdem însã identitatea, dacã ne dizolvãm atunci când dialogãm, sigur cã este un pericol. De aceea, un ecumenism autentic în favoarea ortodocşilor poate sã-l facã numai acela care este bine pregãtit, care cunoaşte valorile eterne ale Ortodoxiei şi, în acelaşi timp, cunoaşte şi care sunt punctele comune sau punctele divergente cu alte confesiuni. Din păcate, în faţa societãţii secularizate creştinii nu au credibilitate atunci când se ceartã tot timpul între ei. Creştinii au mai multã credibilitate în faţa lumii secularizate atunci când dialogheazã şi coopereazã în domeniul social, pentru ameliorarea suferinţei şi a sãrãciei. Aşadar, trebuie sã vedem aceastã deschidere ecumenicã a românilor nu ca o simplã modã, ci ca un mod de a vieţui civilizat şi, în acelaşi timp, de a trece de la neînţelegere la dialog şi de la confruntare la cooperare. Când relativizãm credinţa şi morala creştinã, atunci sigur cã ecumenismul nu este în favoarea noastrã. Dar când afirmãm valorile eterne ale Ortodoxiei, atunci credem cã trebuie s-o facem prin dialog, nu prin ceartã sau prin agresivitate. O Ortodoxie agresivã nu este atrãgãtoare pentru nimeni. Nici una laxã, care s-ar dizolva într-un dialog superficial, fãrã discernãmânt critic.

Remus Rădulescu: Credeţi cã Ortodoxia, Bisericile ortodoxe naţionale sunt destul de unite în mesajul lor pe care-l au de transmis în acest dialog cu celelalte confesiuni? Cum credeţi cã se poate întãri unitatea Ortodoxiei?

IPS Daniel: Eu cred cã avem nevoie de mai multe întruniri, cu regularitate, între Bisericile Ortodoxe autocefale. Acest lucru l-am propus în numele Sfântului Sinod, cu câţiva ani în urmã, în prezenţa Patriarhului Ecumenic, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, care a apreciat foarte mult aceastã propunere. Însã, uneori e greu de realizat o disciplinã a întrunirilor panortodoxe cu regularitate. Sfintele Canoane cer ca Episcopatul unei ţãri, episcopii dintr-o ţarã, dintr-o Bisericã regionalã sau localã, sã se întruneascã cel puţin de douã ori pe an, primãvara şi toamna. Sinodalitatea înseamnă şi întruniri cu regularitate. La nivel panortodox noi nu mai avem aceastã împreunã - sfãtuire cu regularitate; ar fi benefic întâlniri ale Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe la cel puţin la trei ani odatã. Credem cã Bisericile Ortodoxe naţionale au o valoare deosebitã, pentru cã se identificã în general cu misiunea la un popor care a fost creştinat. În acelaşi timp, sã nu uitãm cã în Simbolul Credinţei noi mãrturisim faptul că Biserica este Una, Sfântã, Soborniceascã şi Apostoleascã. Noi nu credem într-o Bisericã autocefalã, ci într-o Biserică soborniceascã, adicã Ortodoxia în ansamblul ei. Şi din acest punct de vedere cred cã e foarte necesar nu doar dialogul nostru cu alte confesiuni, ci în primul rând un dialog mai intens şi o cooperare mai intensã între Bisericile Ortodoxe surori.

Remus Rădulescu: Înalt Prea Sfinţia Voastrã interviul nostru este la final. Vã mulţumesc mult pentru acest interviu pe care l-aţi acordat la Radio România Actualitãţi. Vã dorim sã aveţi o slujire de patriarh cu multe roade, în folosul tuturor creştinilor ortodocşi din România.

IPS Daniel: Mulţumim. Sã ne ajute Dumnezeu sã facem binele spre slava lui Dumnezeu şi spre mântuirea credincioşilor.
 
Structura BOR  |  Patriarhul  |  Administraţia Patriarhală  |  Opera social-filantropică  |  Opera cultural-misionară  |  Relaţii externe  |  Documente  |  Publicaţii  |  Mănăstiri şi biserici  |  Calendar
Copyright 2008 Biserica Ortodoxă Română. Toate drepturile rezervate.
Site realizat de dreamaker
Cu sprijinul Hard Discount